Sănătate

Câtă singurătate putem suporta?

Câtă singurătate putem suporta?
Împărtășește articolul cu prietenii tăi
Videoclipul original publicat de Science Facts

Salutare, probabil vi s-a întâmplat să rămâneți singuri, fie acasă fie altundeva și pur și simplu să vă plictisiți. Este normal, creierul nu este stimulat de absolut nimic și pentru a funcționa corect trebuie pus în mișcare. Așa că, ne întrebăm, câtă singuratate putem suporta până clacăm sau cine știe..murim?

Studiu efectuat de Universitatea din York

Un nou studiu efectuat la Universitatea din York dovedește faptul că oamenii singuratici, izolați au un risc cu 29% mai mare de a face o boală cardiacă și cu 32% mai multe șanse de a face un infarct. Studiul a fost efectuat pe indivizi cu vârste între 3 și 21 de ani pentru a se observa cine și în ce condiții e mai predispus la astfel de boli ale inimii și ce nivel de izolare este necesar pentru asta. Dar pentru început trebuie să stabilim la ce ne referim când vorbim despre singurătate și izolare.

O definiție fixă este foarte greu de dat, și asta pentru că cercetatorilor și doctorilor le-a fost dificil să obțină o explicație știntifică pentru singurătate. Însă existând posibilitatea ca un pacient să fie tratat greșit sub un anumit pretext când defapt simptomele se datorau singurătății nu putea fi trecut cu vederea. Spre exemplu, există asemănări izbitoare între depresie și izolare, motiv pentru care oamenii din trecut credeau că izolarea este simptomul depresiei și nu este un concept distinct care să merite studiat. Au fost efectuate studii în 1978 de către Ostrov E. pana în 2011 de către John Cacioppo, ale caror rezultate dovedesc că singurătatea și depresia sunt 2 sentimente diferite, în ciuda faptului că au o strânsă legătură.

Depravare senzorială

Însa care este situația în cazul izolării fizice care să spunem că este însoțită de depravare senzorială. Ce înseamnă asta, ei bine înlăturarea cu bună știință a unuia sau mai multor simțuri pentru o perioadă delimitată de timp sau nu. De obicei acest proces a fost folosit de psihologi în experimentele lor pe oameni.

Totuși dacă unul dintre simțuri este oprit pentru prea mult timp, această depravare senzorială poate duce la anxietate halucinații, gânduri bizare și din nou, depresie. Dacă se adaugă și depravarea socială, depravarea de oameni, de conversații de absolut tot ce ne este necesar pentru a trăii atunci vom înebunii.

Având în vedere atât izolarea fizică cât și în cea mintală, pierderea unei conexiuni strânse cu alți oameni scade energia persoanei în cauză, crește probabilitatea unei boli cronice precum afecțiunile la inimă, diabetul sau cancerul. De asemenea imunitatea scade și devii mai vurnelabil răcelilor, care o dată contactate se vor vindecă după o perioadă de timp mai îndelungată.

Rezumând tot ce am spus mai devreme reiese efectiv o durată de viață mai scurtă pentru o persoană care a experimentat singuratate fie ea fizica sau mintală. Creierul are nevoie permanentă de stimuli de orice fel, așa că odată ce socializarea a fost luată, nu îi mai rămân multe de făcut, și o ia razna…destul de înfricoșător..cu atât mai mult cu cât izolarea este în anumite zone de pe pământ, metodă de tortură.

White Torture

Fenomenul poartă numele de White Torture, sau tradus, tortura albă, și constă în închiderea victimei într-o cameră complet albă cu o permanentă lumină albă în centrul camerei. Persoanei îi sunt asigurate necesitățile pentru a trăii dar cam asta e tot. Ai un pat, o toaletă, mâncare și apa la anumite ore. În rest nu îți rămâne absolut nimic de făcut decât să dormi.

Mai simplu zis decât făcut, în realitate primele ore de somn nu ar fi o problemă, problema apare ulterior când te trezești. Lumina din celulă are exact aceeași intensitate ca atunci când te-ai dus la culcare, așa că la scurt timp vei pierde orice noțiune legată de timp, dând peste cap sistemul digestiv, hormonal și somnul în general. Pe parcursul nopții, substanța melatonină este eliberată în corp dând semnalul că e vremea de culcare..nu ar mai fi cazul și în situația dată.

În concluzie

Așa că inevitabil mai devreme sau mai tarziu, creierul are nevoie de interacțiune pe care dacă nu i-o oferi, halucinează și se afundă în depresie, moment în care îți pierzi identitatea și orice noțiuni legate de viață, de cine esti, practic înebunești. De aceea oamenii trăiesc împreună, comunică și se agreează chiar dacă în anumite cazuri nu ne convine .. avem nevoie de astfel de relații pentru a menține creierul într-o stare sănătoasă și activă.

Author

Libera exprimare.

Write A Comment